De când eram mică, mama îmi tot povestea despre Sankt Petersburg ca fiind orașul ei preferat de mic copil, cum fusese într-o excursie și s-a îndragostit de vechiul “Питер” pentru totdeauna.

Ajunsă în acest misterios oras, l-am găsit rece, ploios și aglomerat! Însa fiecare dintre aceste atribute merită a fi dezvăluite, căci atunci cînd lînga ele apare imaginea, toată dorința de a lua umbrela dispare. Mergând prin ploaie, 5 grade C, fular, mănuși, adulmecînd mirosul râului Neva și privind cum stralucește drumul de la lumini, m-am teleportat imaginar in anii copilăriei mamei mele, vrând să înteleg ce a fermecat-o atât de mult, încât o viață întreagă să idolatrizeze acest loc?

Ieșind pe Невский проспект, am rămas plăcut surprinsă să văd multe librării, teatre, parcuri culturale, gradini prin care se plimbă oameni de toate virstele, chiar și noaptea, chiar și în frig, și în ploaie.

Mergând pe stradă, foarte des nimeream într-un pas cu alții, și vrând nevrând, auzeam rupturi de fraze din dialogul lor. Asta a devenit ceva tentant și interesant. Oare despre ce vorbesc tinerii, adulții și bătrinii în Sankt Petersburg? Uimitor, însă practic toți vorbesc aprins despre literatură, cartea citită recent, poeti, lucrări, muze. Oare nu-i asta o stradă din secolele trecute, când nu exista televizor și internet, iar cărțile citite în fața șemineelor era ocupația majorității? Toți fiind în grabă de la școli serale, lecții, lucru, sărbători…atât de diferiți, însă atît de “la fel” vorbind despre carte. 

Share: