Capitala Chinei.

Epopeia despre inalta cultura asiatica s-a spulberat dupa primele 10 minute petrecute in strazile Beijingului – un oras extrem de poluat, cu miros greu industrial. Dorinta de a inspira s-a pierdut imediat dupa ce am parasit avionul.

Hotelul de 5 stele cu canalizarea blocata, peretii cojiti, iz de covor vechi si perne umplute cu pene s-a dovedit a fi, dupa cum mi-au spus colegii, cel mai inalt nivel, caci orice alt hotel cu mai putine stele iti trezeste dorinta de a dormi in gara 🙂
Marketul de dupa colt mi-a taiat pofta de mincare. Gramezi de peste, insecte, alaturi de produse lactate, intre patiserie si fructe, totul cu un miros constant de alterat, insa la un pret tare bun.
Dorinta de a potoli vulcanul foamei m-a scos in strada in speranta de a gasi un local decent, pentru a lua cina. Presupun ca europenii sint o specia mai rara pentru chinezi, caci am fost primita cu mare galagie intr-un “restaurant” HOT POT. Bineinteles ca absolut nimeni nu cunoaste engleza. Cred ca a durat vreo 20 de minute pina am explicat in limba pasareasca sarmanului chinez cam ce as fi vrut sa maninc. Fericirea a atins apogeul atunci cind am batut palma si ne-am inteles si cu pretul.

Share: